În partea I am deschis subiectul patriotismului ucraineninilor şi am punctat două chestiuni: atotprezenţa culorilor drapelului naţional şi limba ucraineană.
Un alt element ce este impregnat de patriotismul ucrainenilor este un mic oraş din Ucraina, deci nu Kiev cum s-ar aştepta toată lumea, ci Lviv un orășel din vestul ţării. Acesta reprezintă spaţiul ,,pur ucrainean”, dar totodată şi cel mai european, care nu a fost atins de influenţa sovietică/rusă. Lviv este ca o ,,mică Veneţie”, totul este artistic, colorat şi boem. Clădirile ilustează toate tipurile de arhitectură, oamenii se îmbracă elegant şi au o atitudine chiar puţin aristocratică în comparaţie cu cei din Kiev, iar străzile sunt împânzite de muzicieni ce cântă melodii patriotice. Aici există restaurantele în care dacă vrei să intrii, trebuie sa spui parola și-anume:,, Slava Ukrain!”( Slavă Ucrainei!); tot aici se află ciocolata şi cafeaua marca Lviv, de care ucrainenii sunt foarte mândrii şi chiar au de ce, mai ales în privința ciocolatei!:) Ucrainenii au denumit acest oraş ca fiind ,,Sufletul Ucrainei”, deoarece cultura şi spiritul ucrainean nu au fost alterate de Rusia sau altă ţară.
Totuşi evenimentele din iarnă sunt cu siguranţă dovada cea mai vizibilă şi curajoasă de patriotism, trezindu-se o conştiinţă naţională care a mocnit încă dinainte de perioada sovietică. Totul a inceput anul trecut în noiembrie, când V. Ianukovici, fostul preşedinte al Ucrainei, a refuzat să semneze acordul de asociere cu UE, optând sa încheie o înţelegere cu Rusia, pentru care Ucraina avea sa primească o sumă la nivelul milardelor de dolari. Această acţiune a reprezentat fitilul care a aprins revolta ucrainenilor, fenomen ce a fost alimentat de modul brutal în care au fost trataţi protestarii (peste 70 de morţi şi 500 de răniţi), de menţinerea pozitiei preşedintului succedată de fuga şi adăpostirea acestuia în Rusiai şi nu în ultimul rând de anexarea Crimeei de Federaţia Rusă. Argumentele cele mai importante ale poporului ucrainean contra acestei anexări sunt următoarele: I) Crimeea a fost regiune autonomă în cadrul Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene încă din 1954, iar statutul autonom în cadrul Ucrainei a continuat să existe chiar și după revoluția din 1991; II) Rusia a încălcat Memorandumul de la Budapesta semnat în 1995, în care este stipulată respectarea integrității teritoriale a Ucrainei; III) Sunt încălcate prevederile din Constituția Ucrainei; IV) Crimeea este important centru economic, maritim şi turistic, iar preluarea acestei regiuni de către Rusia înseamnă pierderi financiare semnificative pentru Ucraina.
Protestatarii au înfăptuit în Maidan( Centrul Kievului) ,,o mică, dar hotărâta societate”, înconjurată de baricade şi polițiști . Ei, efectiv, au trăit şi conviețuit împreună. Aveau corturi, saltele şi pături, ustensile de gătit, cabinet medical şi o capelă unde se rugau.
Manifestarea lor nu a produs foarte multe schimbări în plan politic, actorii politici sunt aceiaşi în mare parte. Totuşi, preşedintele a fost schimbat prin proces electoral( Petro Poroşenko a câştigat alegerile prezidenţiale cu 54% ), iar parlamentul a fost dizolvat luna trecută. Ucrainenii l-au votat pe Poroşenko pentru că are un background educaţional decent, vorbeşte limba engleză( poate părea un detaliu nesemnificativ, dar ucrainenii chiar îl apreciază pentru asta, având în vedere că fostul preşedinte nu era un foarte bun practicant al limbii engleze) şi mai ales pentru că este bogat.
Poporul ucrainean speră că actualul preşedinte, fiind un om bogat nu va fi tentat să fure şi să facă cheltuieli extravagante pe banii statului. Este foarte puţin probabil ca Ianukovici, fostul preşedinte, să îşi fi permis din salariul de preşedinte( 700 de dolari) un enorm conac în afara Kievului, cu grădină zoologică şi statui din aur. Fosta locuință a lui Ianukovici este atât de extravagantă, încât a ajuns să fie un important obiectiv turistic. Sunt organizate curse speciale în fiecare zi, iar ucrainenii se înghesuie la acestea din dorința de a vedea pe ce au fost cheltuiți banii contribuabililor la stat.
La momentul actual totul este politică şi despre politică în Ucraina. Politică în care contează teritoriile, economia, războiul, mass-media, numărul de morţi şi răniţi, este un amalgam de interese particulare, prioritare, în faţa celor naționale. Dar cum rămâne cu oamenii, cu simplii cetăţeni care au cel mai mult de suferit în astfel de contexte?!.
Tot ce pot să mai adaug este că mă bucur ca am trăit experienţa ucraineană. Oamenii de acolo m-au făcut să empatizez cu ei şi mi-au arătat adevărata Ucraina, cea dincolo de imaginea denaturată, intenţionat sau nu, de mass-media şi politicieni.
